Cum trăim în vremuri de criză?

Autor: Prof. Luminița Constantinescu

Spiritualitate martie 29, 2021

Indiscutabil, trăim o perioadă de criză. Nu numai că ne confruntăm cu riscul îmbolnăvirii  din cauza unui virus, dar avem deja și primele semne ale unei crize economice majore. În astfel de vremuri, emoțiile negative, de la anxietate și stres, la furie sau descurajare, preiau controlul asupra minții noastre. Credem că gândim realist, când, de fapt, atenția devine captivă știrilor negative, veștile rele sunt memorate mai repede și reamintite mai ușor.

Chiar dacă ai o vârstă care (statistic cel puţin) nu te face o victimă probabilă a COVID-19, chiar dacă lucrezi de acasă și ai oricum destul de puţine ieșiri în timpul liber și chiar dacă stai la casă, cu un spaţiu exterior suficient de generos, izolarea acasă este, în sine, o experienţă dificilă.

În  această situaţie care ne provoacă disconfort și iritare, să avem curajul și iniţiativa de a ne lărgi orizontul înţelegerii, pentru a descoperi motive capabile să ne determine nu doar să suportăm izolarea acasă, ci chiar să ne dezvoltăm ca oameni, învăţând lecţii imposibil de învăţat când viaţa se derula după tiparele familiare nouă.  „Să trăiești izolat într-o casă (…) singur sau cu familia nu este un blestem divin. De fapt, este momentul adevărului”, spune regizorul rus Kiril Serebrennikov, care se consideră „specialist în izolare”, după ce a stat aproape 20 de luni în arest la domiciliu. Chiar și cuvintele „izolare” și „carantină” ar trebui evitate, spune regizorul, considerând că termenul cel mai potrivit este cel de „restart” – să dai o direcţie nouă vieţii tale.

În astfel de momente e instructiv să analizăm ce au făcut alții, înaintea noastră, care au traversat cu succes crize existențiale și mai mari. Cum au devenit ei rezilienți, adică nu numai capabili să absoarbă șocul crizei, dar să își revină și să se dezvolte robust. Iată câteva lucruri de care trebuie să ținem cont pentru a ne păstra sănătatea emoțională.

Perseverența în proiectele personale

O criză ne scoate din ordinea firească a vieții, ne pune sub semnul întrebării modul în care trăim, proiectele noastre de viață. Dar dacă întâmpinăm ziua de mâine cu un plan, nu cu o nouă teamă, devenim mult mai puțin vulnerabili la ce ni se întâmplă în prezentul imediat. Ne afectează mai puțin veștile proaste sau stările neplăcute, dacă avem un țel și ne străduim să mai facem un pas, oricât de mic, în direcția lui. Sau măcar să rămânem mereu cu mintea la el. Așadar, să nu renunțăm la proiectele pe care le-am avut înaintea crizei, să facem, în fiecare zi, ceva pentru ele, oricât de puțin. Nu renunțați la ideea de a dobândi o nouă competență profesională, de a citi niște cărți pe care le-ați pus deoparte, de a învăța ceva nou.

Autodisciplina

În criză, realitatea îți oferă oricâte motive dorești să nu te mai focalizezi pe sarcini, ci pe stările pe care le trăiești. De pildă, acum, lucrând de acasă, pot să mă scol când vreau, să mănânc când vreau, să lucrez când vreau. Dezordinea pe care o introduc în viața mea, încet, dar sigur, va lăsa însă urme. Exact în această situație e necesar să ne stabilim noi înșine reguli și să ne ținem de ele cu strictețe. Regulile ne reduc din anxietate.Orice grup, că e familie sau organizație, dacă are reguli este mai coeziv. Dacă urmăm regulile pe care noi ni le-am stabilit (autodisciplina), la finalul zilei vom avea un sentiment de eficiență personală. Iar eficiența personală este importantă pentru echilibrul emoțional. Dezordinea indusă de orice criză poate fi contracarată cu un plus de ordine interioară.

Dezvoltarea caracterului

Criza e ca un reactiv chimic: scoate la iveală toate caracteristicile ascunse pe care le avem. Dar criza oferă și șansa enormă a dezvoltării personale, a descoperirii și trăirii valorilor în care merită să credem.  O situație dificilă e ca un antrenor. Avem acum oportunitatea de a ne dezvolta o calitate personală. Unii – răbdarea, alții – controlul emoțiilor, alții – empatia, îngăduința pentru greșelile celuilalt, curajul sau perseverența. Avem șansa de-a ieși din criză mai buni decât am intrat, dacă știm cum să o valorificăm.

Solidaritatea

Cei care i-au ajutat pe alții în situații limită, au devenit ei înșiși mai robuști. Psihologic, ne ajută să ieșim din obsesia autoprotecției personale și să riscăm, ajutându-i pe alții. Asta înseamnă să facem ceva pentru ei. Solidaritatea ne poate salva, iar a avea grijă de celalalt e cea mai profundă solidaritate. Să conștientizăm că rugăciunile noastre n-au fost niciodată atât de cuprinzătoare încât să nu mai poată conține în ele mijlocirea devotată pentru toţi semenii noștri știuţi sau necunoscuţi încă.

Așadar, să fim bucuroși și recunoscători că a venit  primăvara, că ne zâmbește un copil, că avem parte de prieteni buni și apusuri de soare superbe, că toate sunt în  Mâna lui Dumnezeu, care ne poartă de grijă. Bucuriile fac muzica vieții. Acum trebuie să ni le cultivăm, ca să ne menținem echilibrul si speranța.

Toate lucrurile prezentate mai sus țin de responsabilitatea personală, nu de deciziile sau acțiunile autorităților. Merită să le punem în practică.

Autor: Prof. Luminița Constantinescu

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.